Scăpare n-ai în ce-au lăsat în scris
Acei pe care spaima ta-i imploră.
Nu ești ceilalți. Te vezi în astă oră
În centrul gol de labirint închis
De pașii tăi. Nici fi-vei izbăvit
De chinul lui Socrate, de Iisus
Ori de Siddhartha ce-a murit răpus
Într-o grădină, către asfințit.
Tot pulbere e și cuvîntul scris
De mîna ta, și vorba îngînată
De gura ta. E crudă-a ta ursită.
Iar noaptea Domnului e nesfîrșită.
Tu plămădit ai fost din timp. Ești vis.
Ești fiecare clipă-nsingurată.