In bolta instelata-mi scald privirea –
si stiu ca si eu port
in suflet stele multe, multe
si cai lactee,
minunile-ntunericului.
Dar nu le vad,
am prea mult soare-n mine
de-aceea nu le vad.
Astept sa imi apuna ziua
si zarea mea pleoapa sa-si inchida,
mi-astept amurgul, noaptea si durerea,
sa mi se-ntunece tot cerul
si sa rasara-n mine stelele,
stelele mele,
pe care inca niciodata
nu le-am vazut.