Ziua din urmă. Omule, e-adevărat :
din tot ce-a fost,
nimic nu s-a schimbat,
rotește sus același cer,
se-ntinde jos același pământ.
Dar un cântec s-a iscat în larg,
mare și tainic, în larg,
S-ar zicz că sicriele s-au desfăcut în adânc
și din ele au zburat
nenumărate ciocârlii spre cer.

Omule, ziua de-apoi
e ca orice altă zi.
Îndoaie-ți genunchii,
frânge-ți mânile,
deschide ochii și miră-te.
Omule, ti-aș spune mai mult,
dar e-n zadar –
și-afară de-aceea stele răsar
și-mi fac semn să tac
și-mi fac semn să tac.