頁: 2 : 1
În mormânt la Argeș
:
 詩 2009-10-21 (5201 ヒット数)
În munți
:
詩 2009-10-26 (7587 ヒット数)
În muzeu
:
詩 2009-10-26 (4842 ヒット数)
În pacea mută
:
詩 2009-10-21 (5681 ヒット数)
Inima
:
詩 2005-06-08 (7224 ヒット数)
Jianu
: Strãnepoatei C.B.
詩 2004-06-26 (6638 ヒット数)
La mal
: Din umbra zidurilor, 1913
詩 2005-07-16 (9759 ヒット数)
Lăcaș străbun
:
詩 2005-07-29 (6582 ヒット数)
Lacrimi
: cântece fără țară
詩 2010-03-13 (8043 ヒット数)
Lacul
:
詩 2005-05-08 (10760 ヒット数)
Lupul
:
詩 2009-10-26 (13084 ヒット数)
Mare aeternum
:
詩 2009-10-26 (8378 ヒット数)
Moștenire
:
詩 2009-10-26 (6464 ヒット数)
Nepotrivire
:
詩 2005-06-24 (5744 ヒット数)
Noapte
:
詩 2009-10-13 (4845 ヒット数)
Noi
:
詩 2002-12-06 (50879 ヒット数)
O clipă
:
詩 2005-06-08 (17001 ヒット数)
O lacrimă
:
詩 2002-10-24 (21421 ヒット数)
O ramura intarziata
:
詩 2002-06-30 (15540 ヒット数)
Oameni
: Luceafărul, Sibiu, 11 martie 1912
詩 2010-03-13 (5264 ヒット数)
Oltul
:
詩 2006-04-05 (20895 ヒット数)
Pace
:
詩 2009-10-30 (23676 ヒット数)
Părăsit
:
詩 2009-10-30 (7611 ヒット数)
Pe înserate
:
詩 2009-10-12 (5366 ヒット数)
Plugarii
:
詩 2005-04-09 (33189 ヒット数)
Poet
:
詩 2005-07-16 (5355 ヒット数)
Poveste veche
:
詩 2010-12-04 (7858 ヒット数)
Pribeag
:
詩 2009-10-30 (6000 ヒット数)
Profetul
:
詩 2009-10-30 (5589 ヒット数)
Răsună toaca...
:
詩 2009-10-11 (4558 ヒット数)
Reîntors
:
詩 2009-10-12 (4937 ヒット数)
Revedere
: Din umbra zidurilor, 1913
詩 2010-03-13 (6764 ヒット数)
Rugăciune
:
詩 2003-05-28 (46006 ヒット数)
Sângele
:
詩 2010-04-28 (4228 ヒット数)
Sara
: poezii pentru copii
詩 2005-07-19 (30103 ヒット数)
Singur
:
詩 2005-06-25 (9855 ヒット数)
Solus ero
:
詩 2009-10-11 (4856 ヒット数)
Străinul
:
詩 2003-05-29 (14108 ヒット数)
Tăcerea ta...
: Luceafărul, Sibiu, 8 mai 1912
詩 2010-03-13 (4597 ヒット数)
Toamna
: pentru copii
詩 2005-11-07 (327684 ヒット数)
Trage-ti oblonul
:
詩 2002-11-15 (11265 ヒット数)
Trandafiri
:
詩 2005-07-03 (12344 ヒット数)
Trecutul
:
詩 2008-06-22 (12080 ヒット数)
頁: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
プロファイル Octavian Goga
Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român, ardelean, de origine aromână, politician de extremă dreaptă, (pro-nazist și anti-semit și prim-ministrul României din 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920.
Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari, de pe versantul nordic al Carpaților, în casa cu nr. 778 de pe Ulița popilor, fiul preotului ortodox Iosif Goga și al soției sale, Aurelia, învățătoare (și colaboratoare în tinerețe la ziarul Telegraful român și la revista Familia). Între anii 1886-1890, Goga a urmat școala primară din satul natal, avându-l învățător pe Moise Frățilă, intelectual patriot, prototipul posibil din poezia Dascălul, așa cum sora sa, Victoria, stinsă de timpuriu, a fost prototipul din Dăscălița. Cea mai mare parte a vacanțelor, așa cum povesteste autorul în diverse texte autobiografice, și le-a petrecut în satul natal al tatălui său, Crăciunelu de Sus, jud. Alba. Satul se află pe Târnava Mică, astăzi fiind parte a comunei Cetatea de Baltă și circa 20% din familiile din sat poartă numele de Goga. Poetul spunea: "viața tăranilor de pe delnițele Crăciunelului mi-au fost sursă de inspirație pentru Plugarii și Clăcașii"[necesită citare]. În 1890, poetul s-a înscris la liceul de stat din Sibiu (astăzi Liceul Gheorghe Lazăr), ale cărui cursuri l-a urmat până în 1899, când s-a transferat la liceul românesc din Brașov. La absolvirea liceului, în 1900 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, continuându-și apoi studiile la Berlin și încheindu-le în 1904.
În numărul din 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098) ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat prima poezie, Atunci și acum, semnată Tavi. Ion Pop-Reteganul de la Revista ilustrată (Bistrița) i-a scris la poșta redacției: „Ai talent, tinere amic, cultivează-l cu diligență, că poți deveni mare. Ziua bună de dimineață se arată. Nu cumva să neglijezi datorințele de studinte”. După aceste încurajări, i se publică pe o jumătate de pagină poezia Nu-i fericire pe pământ[3]. Goga, elev la liceul cu limba de predare maghiară din Sibiu, încă nu împlinise șaptesprezece ani.
Următoarele poezii pe care le-a publicat în revista Familia a lui Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, 1898, nr. 44, p. 13, noiembrie) și în ziarele Tribuna și Luceafărul (nr. 11, 1 decembrie 1902, nr. 14 - 15, 1 august 1903) au fost semnate, cu precădere, tot Octavian și apoi Nic. Otavă. Abia la 15 septembrie 1903 a semnat, în Luceafărul, prima poezie (Sfârșit de septembrie), cu numele Octavian Goga.
La 1 iulie 1902 a apărut la Budapesta revista revista Luceafărul, publicație pentru cultura națională și unitatea politică a românilor din Transilvania, unde Goga și-a publicat majoritatea poeziilor. Înființarea revistei s-a datorat studenților români care activau la Budapesta, în cadrul Societății „Petru Maior”: Al. Ciura, semnatarul articolului „În loc de program” din primul număr, Octavian Goga, cel care, în 1933, va afirma că titlul revistei „era înrudit cu starea sufletească și cu conștiința literară din acele vremi“. Majoritatea creațiilor incluse de Goga în volumul Poezii (1905), au apărut în Luceafărul, în paginile căreia poetul s-a afirmat ca talent literar autentic.
În 1904, a apărut în Luceafărul (an III, nr. 4, 15 februarie, p. 91 - 92) cunoscuta poezie Oltul, și în nr. 7, din 10 aprilie, p. 151, poezia Dăscălița, semnate Nic. Otavă, iar în 1905, poeziile: Plugarii, Lăutarul, Dascălul, Rugăciune și Clăcașii.
La 5 mai 1938, în parcul Castelului de la Ciucea poetul a suferit un infarct cerebral și a intrat în comă. În ziua de 7 mai 1938, la ora 14,15, s-a stins din viață la vârsta de 57 de ani. La Ciucea, prin fața catafalcului, duminică, 8 mai, și luni, 9 mai, a continuat pelerinajul miilor de oameni care l-au iubit și i-au prețuit opera. Marți, 10 mai, trenul mortuar cu rămășițele pământești ale ilustrului dispărut a pornit spre București. Sicriul a fost așezat, miercuri, 11 mai, în rotonda Ateneului, unde a stat până sămbătă 14 mai, când s-au desfășurat funeraliile naționale. Conform testamentului, nu s-au rostit cuvântări. Ulterior trupul poetului a fost înmormântat la conacul lui Goga de la Ciucea, conform dorinței acestuia
|
推薦された作品
