頁: 2 : 1
***
:
 詩 2009-08-18 (8706 ヒット数)
*** (Îmi port pustiu prin noapte pasul meu)
: Traducerea: Al. Philippide
 詩 2009-08-12 (12362 ヒット数)
*** (Iubiri și doruri câte-am dus)
:
詩 2009-08-12 (7327 ヒット数)
*** (La cei pinteni de arginturi)
: Traducerea: Ion Hadârcă
詩 2009-07-27 (5704 ヒット数)
*** (La fel ca-n teatru scena lumii este)
: Traducerea: Ion Hadârcă
詩 2009-07-27 (6569 ヒット数)
*** (Mă înconjoară-o gloată cu fel și fel de inși)
: traducerea: Ioan Horea
詩 2005-10-20 (8805 ヒット数)
*** (Nu, nu te mai iubesc ca altădată)
:
詩 2009-08-12 (8809 ヒット数)
*** (Portretul, după despărțire)
:
詩 2009-08-12 (7451 ヒット数)
*** (Primiți salutul meu, o munți albaștri-ai Caucazului!)
: Traducerea: Victor Tulbure
詩 2009-08-17 (6484 ヒット数)
*** (Prin munții pustii de la nord, singuratic)
: Traducerea: Al. Philippide
詩 2009-08-12 (7200 ヒット数)
*** (Tăcere, discul lunii, plin)
: Traducerea: Ion Hadârcă
詩 2009-07-14 (6746 ヒット数)
*** (Zorind din calde țări străine)
: Traducerea: Virgil Teodorescu
詩 2009-08-13 (6318 ヒット数)
16 mai 1830
: Traducere de H. Grămescu
詩 2009-08-14 (6477 ヒット数)
30 iulie 1830(Paris)
: Traducere de Al. Philippide
詩 2009-08-14 (6913 ヒット数)
Adio, nespălat imperiu...
: Traducere de Ion Hadârcă...
詩 2009-07-24 (6825 ヒット数)
Cântecul demonului
: (fragment din poemul Demonul, cap. 1/XV
詩 2009-06-03 (7067 ヒット数)
Captivul
: Traducere de Al. Philippide
詩 2009-08-17 (6965 ヒット数)
Către ***
: Traducere de Ion Hadârcă
詩 2009-07-22 (6702 ヒット数)
Către A.O. Smirnova
:
詩 2009-08-12 (7152 ヒット数)
Către prieteni
: Traducere: Ion Hadârcă
詩 2009-06-17 (7055 ヒット数)
Către...
:
詩 2004-10-30 (7417 ヒット数)
Către... (2)
: Traducere de Leonida Lari
詩 2009-09-20 (8261 ヒット数)
Corabia văzduhului
: Din Zeidlitz*
詩 2009-08-22 (7959 ヒット数)
Cupa vieții
: Traducere de Marcel Breslașu
詩 2009-08-13 (7881 ヒット数)
de nu ne-am fi iubit atât de tandru
: Traducere: Ion Hadârcă
詩 2009-07-14 (7164 ヒット数)
Demonul
:
詩 2002-07-07 (32104 ヒット数)
頁: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
プロファイル Lermontov Mihail Iurievici
Mihail Iurievici Lermontov (rusă: Михаил Юрьевич Лермонтов, n. 15 octombrie – 3 octombrie stil vechi – 1814 d. 27 iulie – 15 iulie stil vechi – 1841) a fost un scriitor romantic rus.
În scurta lui viață a fost un dușman declarat al țarismului, al asupririi și nedreptății, întreaga lui operă fiind un aspru și necruțător rechizitoriu la adresa celor lângă tron pitiți, a celor de lege ocrotiți. Biciuind cu versul lui de fier și pară viciile societății contemporane și strâmba ei întocmire, propovăduind iubire și adevăr, Lermontov și-a afirmat înalta lui concepție despre rolul poetului și poeziei. Prigoana celor huliți de poet pentru fărădelegile lor n-a întârziat să vină. Lermontov ia drumul surghiunului, fiind trimis in Caucaz,din ordinul țarului. Peisajul sălbatic al naturii caucaziene îl întâlnim în nenumărate poezii lirice, în poemele Mțîri și Demonul, în romanul “Un erou al timpului nostru”, constituind nu numai un cadru exterior, ci și o expresie a forței nestăvilite. În acest cadru poetul își afirmă cu o vigoare rară crezul estetic.
Poezia “Poetul” (1838) transmite mesajul major al artistului-cetățean, care odinioară cu ritmul vânjos al vorbei sale putea la luptă pe ostasi să-i mâie,-în opoziție cu poetul pasiv care și-a uitat menirea: Ai dat în schimb pe aur puterea ta de-oțel, ce uimea pe vremuri omenirea. Folosind simbolul pumnalului cu tăiuș fidel și veșnic treaz, poetul este îndemnat să-și ducă în lume înalta lui solie. Dar această solie, cuvântul profetic al purtătorului de adevăr și de dreptate, se lovește de fastul și spoiala veacului său lânced și revolta culminează în stigmatul societății mondene, parazitare. Poetul se vede înconjurat de-o
“…gloată cu fel de fel de inși Cu vorbe și zorzoane în lumea lor deprinși, Cu muzica și dansuri și minciuni- Predicatori sălbatici adesea-ncep să urle, Sub masca unor oameni cuviincioși și buni.” (1ianuarie-1840)
De aici izvorăște spiritul lui de negare, un dezacord dramatic cu mediul social al clasei dominante pe care-l detesta, sugerându-i imaginea simbolică a profetului hulit, ”lovit cu pietre și alungat de cei din preajmă-mi răi la fire, în ochii cărora citește doar patimă și răutate” Și-atunci, scârbit, poetul-profet fuge de oameni în pustiu.” Profetul”-1841. Atitudinea de izolare, de evadare din minciuna și falsitatea societății privilegiate, nu are la Lermontov substanța intimistă a singurătății voite, căutate. Temperamentul lui tumultuos, în maxima incandescență a pasiunii, se consumă într-un protest social fecundat de idealurile pozitive ale libertății, ale dreptății și egalității dintre oameni. Alte poezii: “Meditație”, ”Te-apasă greu urâtul…”, “îmi port pustiu prin noapte pasul…”
În ultimii ani ai vieții 1840-1841, conflictul dintre poet și despotismul țarist se ascute la maximum. Scârbit peste masură în momentul plecării în al doilea surghiun- unde, ca și marele său premergător Pușkin, își va găsi moartea într- un duel absurd- poetul este copleșit de amărăciune, luându-și rămas bun de la acea Țară de robi și de stăpâni sătui. Lira lui Lermontov, cu rezonanțe adânci și bogate, a vibrat pentru tot ce este simțire înaltă și gând înaripat, iar alături de admirabilele simboluri care vădesc resursele nemăsurate ale unui romantism activ de factura revoluționară, poetul și-a închinat multe versuri lirice patriei pe care, fidel și generos a iubit-o cu toată puterea sufletului său furtunatec.
|
推薦された作品
