頁: 2 : 1
Caldura mare
:
 短編 2004-10-27 (12249 ヒット数)
Cantec studentesc
:
詩 2005-03-29 (9714 ヒット数)
Cănuță, om sucit
:
短編 2006-06-27 (14979 ヒット数)
Cochetarie
:
詩 2008-02-03 (6199 ヒット数)
Conul Leonida față cu reacțiunea
:
脚本 2005-05-19 (10163 ヒット数)
Criticilor mei
: Sonet olimpian simbolist Indignatio facit...
詩 2009-05-12 (5181 ヒット数)
Cum să înțeleg țăranii
:
短編 2005-06-11 (8957 ヒット数)
Cum stăm…..
:
短編 2005-08-25 (6892 ヒット数)
D-l Goe
:
短編 2002-09-23 (27817 ヒット数)
Dă-dămult... mai dă-dămult
:
詩 2006-06-27 (8650 ヒット数)
Da... nebun!
:
詩 2009-04-20 (8350 ヒット数)
De ce?
:
詩 2005-08-21 (7680 ヒット数)
Discreție
:
詩 2009-04-14 (6582 ヒット数)
Doamna cu evantai
: Epigrama
個人の世界 2003-01-15 (10433 ヒット数)
Elegie
:
詩 2002-09-27 (7445 ヒット数)
Epigrame
:
詩 2009-04-15 (5887 ヒット数)
Erato, scapă-mă!
:
詩 2009-04-15 (5210 ヒット数)
Excelsior
:
詩 2008-02-03 (5403 ヒット数)
Fat Frumos Cu Mot in Frunte
: Poezie
詩 2002-11-27 (20445 ヒット数)
Filozoful Blagomirea
:
詩 2009-04-25 (5003 ヒット数)
Idilă
:
詩 2005-10-07 (22776 ヒット数)
Jertfe patriotice
:
短編 2005-05-24 (6599 ヒット数)
Justiția română
:
短編 2005-06-07 (6862 ヒット数)
Justiție
:
短編 2004-11-07 (14135 ヒット数)
La moși…
:
短編 2005-06-20 (10221 ヒット数)
Lanțul slăbiciunilor
:
短編 2004-11-07 (14992 ヒット数)
Magnum Mophtologicum
:
詩 2009-05-07 (4691 ヒット数)
Mitică
:
短編 2005-06-12 (6994 ヒット数)
Moftangii
:
短編 2005-05-20 (8138 ヒット数)
Moșii
:
短編 2005-06-08 (13196 ヒット数)
Norocul și Mintea
:
短編 2005-08-22 (25229 ヒット数)
O scrisoare pierdută
:
脚本 2004-11-07 (16685 ヒット数)
O zi solemnă
:
短編 2005-06-15 (8055 ヒット数)
O, Nirvana!
:
詩 2010-03-07 (5057 ヒット数)
Oda
:
詩 2005-05-20 (7705 ヒット数)
Pe oceanul vremii
:
詩 2005-06-27 (7062 ヒット数)
Politică
:
短編 2005-05-21 (6546 ヒット数)
Proces Verbal
:
短編 2005-05-28 (9116 ヒット数)
Ruga spiritistului
:
詩 2008-02-03 (5520 ヒット数)
Se poate glumi?
:
短編 2011-03-18 (9764 ヒット数)
Semnul
:
詩 2005-07-13 (8298 ヒット数)
Situațiunea
:
短編 2005-06-24 (7707 ヒット数)
Sonet brutal
:
詩 2009-05-01 (4933 ヒット数)
Telegrame
:
短編 2005-05-26 (11055 ヒット数)
Triumful talentului...
:
短編 2005-06-27 (8160 ヒット数)
Ultima oră!...
:
短編 2005-07-01 (6596 ヒット数)
Un pedagog de școală nouă
:
短編 2005-05-22 (41341 ヒット数)
Unui poetastru
:
詩 2009-04-15 (5046 ヒット数)
Urgent
:
短編 2005-06-05 (9569 ヒット数)
頁: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
プロファイル Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Viitorul mare clasic a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie în taină poezii, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
Caragiale și fiul său MateiuLa 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la Ghimpele, cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric, căruia îi va supraviețui, ocazional, autorul de fabule, epigrame și parodii.
În 1889, la 7–8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. În 1905, la 14 martie s-a stabilit definitiv la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, O. Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea și alții.
|
推薦された作品
