|
プロファイル Luc de Clapiers Vauvenargues
1715 6 august Luc de Clapiers, marchiz de Vauvenargues,s-a nascut la Aix-en-Provence (Franta). Nu se cunosc amanuntele despre anii copilariei celui care avea sa ajunga unul dintre marii moralisti.
1720 In Aix izbucneste o cumplita epidemie de ciuma. Primar al orasului era tatal lui Vauvenargues, Josep de Clapiers. Molima a bantuit aproape un an si a facut peste sapte mii de victime; datorita darzeniei, curajului si abnegatiei primarului, a fost insa curmata, iar jafurile care au terorizat alte tinuturi nu s-au putut dezlantui la Aix. Pentru aceste merite, tatal lui Luc avea sa primeasca, in 1722, o pensie de 3000 de livre si titlul de marchiz.
1731 Firav, cu o sanatate subreda, blajin si excesiv de sfios, tanarul Luc trebuie sa fi studiat, o vreme, la colegiul Royal-Bourbon, tinut de iezuiti; dar se pare ca prin 1731 a fost nevoit intrerupa studiile, ramanand sa le completeze acasa, singur, sau cu ajutorul vreunui profesor particular. Judecand dupa scrisul lui, avea ceva cunostinte de latina. In orice caz, cu ajutorul traducerilor, a cunoscut destul de bine literatura greaca si latina, fiida puternic impresionat de eroii lui Plutarh si cucerit de stoicismul lui Seneca.
1733 Intra in regimentul regelui; in calitate de prim-nascut, trebuia sa duca mai departe blazonul familiei, desi natura nu-l harazise pentru viata osteasca.
1735 15 martie Este numit locotenent, in momentul in care se incheia, in Italia, prin lupte de ariergarda, Razboiul de succesiune la tronul Poloniei.
1735-1744 In ciuda celor trei campanii la care a participat- campania din Italia (1735), campania din Boemia (1741-1742),
campania Rinului (1743) - Vauvenargues a cunoscut mai mult viata de garnizoana, amarat ca este nevoit sa-si tarasca \"sulita prin noroi, in fruntea celor douazeci de ostasi\" ,pe strazile oraselor Besancon (1737-1738), Arras (1739), Remis (august 1739), Verdun (septembrie 1739 - aprilie 1740), Metez (aprilie 1740-- mai 1741), Nancy (aprilie 17430 si din nou la Arras (1744), pana la 14 ianuarie 1744, cand si-a prezentat demisia.
1741-1742 Participa la campania din Boemia, in razboiul pentru succesiunea la tronul Austriei, sub comanda maresalului Belle-Isle. Regimentul regelui a intrat in actiune cu incepere din iulie. In noiembrie, Belle-Isle cucereste Praga. Cunoastem, din scrisorile catre Saint- Vincent, unele amanunte despre starea sanatatii lui Vauvenargues, care tine mult sa nu afle familia lui ca a fost bolnav. In martie 1972, se socoteste restabilit, cu exceptia degeraturilor de la picioare. La 16 decembrie 1742, Belle-Isle reuseste, in conditii dramatice, sa se retraga.
1743 Regimentul regelui participa, sub comanda maresalului de Noailles, la o noua campanie, peste Rin, incheiata cu dezastrul de la Dettingen.
1744 14 ianuarie Reintors la Arras, Vauvenargues, capitan al unei companii de puscasi, profund dezamagit de cariera militara, isi da demisia din armata. Incearca sa intre in diplomatie. Inca din 1743 se adresase regelui, solicitand un post in diplomatie; \"Sire, slujind de noua ani, fara speranta, in functii subalterne, in cursul razboiului, cu o sanatate subreda, ma arunc la picioarele majestatii-voastre si o rog cu umilinta sa ma treaca de serviciul armatelor, in care sunt din nefericire inutil, in serviciul afacerilor straine, pentru care sarguinta mea ma face mai potrivit...\". Cand era pe punctul de a obtine, cu sprijinul lui Voltaire, un post in diplomatie, se imbolnaveste de variola, care il desfigureaza, il face sa-si piarda aproape vederea si ii ruineaza de-a binelea sanatatea, si asa destul de incercata.
1745 7 ianuarie Voltaire, care citise unele reflectii critice ale lui Vauvenargues, ii scrie: \"Starea dumneavoastra ma impresioneaza pe masura ce cunosc productiile talentului dv., atat de adevarat, de firesc, de curgator si uneori atat de sublim...\" Iar la 3 aprile, ii mai scrie \"Veniti la Paris: voi profita necontenit de sederea dv. aici. Ati renuntat la
indeletnicirea aceea (a armelor), care cere un trup mai robust decat cel al dv. si o minte mai putin filozofica; e de ajuns si asa ca i-ati inchinat cei mai frumosi ani ai dvs. Folositi-va domnule restul vietii ca sa va simtiti fericit si ganditi-va ca veti contribui la fericirea mea, cand ma veti onora cu prezenta dv., de a carei valoare imi dau pe deplin seama.\"
Asculatand de indemnul lui Voltaire, in cursul lunii mai, Vauvenargues se stabileste la Paris, in in suburbia Saint-Germain, Rue de Paon. Aici, Vauvenargues incepe sa revada insemnarile facute in cursul carierei militare si cauta s-o ia inaintea mortii, infiripana o opera care avea sa-i asigure nemurirea. D\'argental, Beauvin si Marmontel, prezentati de Voltaire, se imprietenesc cu el si-i tin adesea de urat sau asista, uluiti, la discutiile dintre Vauvenargues si Voltaire. Marmotel scrie in Memoriile lui : \"Discutiile dintre Voltaire si Vauvenargues erau ceva atat de bogat si de fecund cum niciodata n-am mai auzit. Din partea lui Voltaire, vadeau o nesecata imbelsugare de fapte si de licariri de lumina; din partea lui Vauvenargues, o elocventa plina de amabilitate, de gratie si de
intelepciune...\"
1746 Publica, fara semnatura, un volum de 400 de pagini, cuprinzand eseul \"Introducere la cunoasterea spiritului uman\". Reflectii despre diferiti autori si Maxime. Incurajat cu multa simpatie de Voltaire, Vauvenargues incepe sa le slefuiasca, dar moartea n-avea sa-i dea ragazul necesar pentru desavarsirea operelor infiripate.
24 noiembrie Vauvenargues ii scrie prietenului sau Saint-Vincent: \"Am nevoie de prietenia ta, scumpul meu Saint-Vincent:
intreaga Proventa este cu arma in mana, iar eu sunt aici, linistit, la gura sobei; starea proasta a ochilor si a sanatatii
mele nu constituie o deplina justificare si ar trebui sa ma aflu si eu acolo unde se afla toata nobilimea provinciei.\"
1747 11 februarie O noua scrisoare catre Saint-Vincent, in care isi exprima bucuria afland ca provincia lui natala a fost
eliberata si-i multumeste prietenului ca l-a tinut la curent cu tot sirul evenimentelor. In restul scrisorii, arata starea tot mai rea in care se afla.
10 martie Ultima scrisoare catre Saint-Vincent: \"De doua luni n-am mai parasit camera, cu infirmitatile mele pe care viata
aceasta prea sedentara nu le usureaza cu nimic; nu era nevoie, dragul meu prieten, de atata urat si de atata sihastrie, sa ma
gandesc la dumneata: dar adesea ma gandesc cu parere de rau la dumneata si tare as vrea sa fim aproape, ca sa-ti cer ajutor
impotriva tristetii visarilor mele. Scrie-mi pe larg despre viata dumitale, care mi-i draga, si care este mai fericita decat a mea; scriindu-mi, vei indeparta durerile care ma infrang...\"
28 mai Vauvenargues se stingea, rapus de ftizie, la 32 de ani, \"ca un erou - cum spune Voltaire - fara ca cineva sa fi stiut
ceva\".
|
推薦された作品
