頁: 1
A DON LUIS DE GÓNGORA
:
 詩 2008-05-10 (7209 ヒット数)
TEMORES EN EL FAVOR
:
詩 2008-06-26 (6445 ヒット数)
TÚRBASE EL POETA DE VERSE FAVORECIDO
:
詩 2008-06-26 (6711 ヒット数)
A CRISTO EN LA CRUZ
:
詩 2008-05-10 (7332 ヒット数)
A LA MUERTE DE CARLOS FÉLIX
:
詩 2008-05-10 (7519 ヒット数)
A LA MUERTE DE CRISTO NUESTRO SEÑOR
:
詩 2008-05-10 (7633 ヒット数)
A LA NOCHE
:
詩 2008-05-10 (7264 ヒット数)
A LA NUEVA LENGUA
:
詩 2008-05-10 (6277 ヒット数)
A LA SANTÍSIMA MADALENA
: LXVIII
詩 2008-05-10 (6739 ヒット数)
A LA SEPULTURA DE TEODORA DE URBINA
:
詩 2008-05-10 (6554 ヒット数)
Adonde quiera...
:
 詩 2009-12-14 (8076 ヒット数)
Nu mai e-Amor așa chiar cum se spune…
:
詩 2011-01-10 (6566 ヒット数)
Quiero escribir, y el llanto no me deja
:
詩 2008-07-19 (7333 ヒット数)
Rota barquilla mía, que arrojada
:
詩 2008-07-19 (7266 ヒット数)
Sale la estrella de Venus
:
詩 2008-07-19 (6488 ヒット数)
SATISFACCIONES DE CELOS
:
詩 2008-07-19 (6128 ヒット数)
Sentado en esta peña
:
詩 2008-07-19 (6677 ヒット数)
Sentado Endimión al pie de Atlante
:
詩 2008-07-19 (6729 ヒット数)
SENTIMIENTOS DE AUSENCIA, A IMITACIÓN DE GARCILASO
:
詩 2008-07-19 (6512 ヒット数)
SOLILOQUIO I
:
詩 2008-06-26 (6240 ヒット数)
Spre singurătăți mă duc…
: A mis soledades voy
詩 2011-01-10 (8279 ヒット数)
Suelta mi manso, mayoral extraño
:
詩 2008-06-26 (8521 ヒット数)
Sulca del mar de Amor las rubias ondas
:
詩 2008-06-26 (6756 ヒット数)
Unde te duci, nebună, rău spre-a-mi face…
:
詩 2011-01-10 (6440 ヒット数)
Varios efectos del amor
:
詩 2010-01-22 (6226 ヒット数)
Vengada la hermosa Filis
:
詩 2008-05-31 (6696 ヒット数)
Versos de amor, conceptos esparcidos
:
詩 2008-05-31 (8263 ヒット数)
Vierte racimos la gloriosa palma
:
詩 2008-05-31 (6446 ヒット数)
Vireno, aquel mi manso regalado
:
詩 2008-05-31 (6734 ヒット数)
Vivas memorias, máquinas difundas
:
詩 2008-05-31 (6713 ヒット数)
Ya vengo con el voto y la cadena
:
詩 2008-05-31 (6453 ヒット数)
Yo dije siempre, y lo diré, y lo digo
:
詩 2008-05-22 (6925 ヒット数)
Yo me muero de amor, que no sabía
:
詩 2008-05-22 (7055 ヒット数)
Yo pagaré con lágrimas la risa
:
詩 2008-05-22 (6637 ヒット数)
Zagalejo de perlas
:
詩 2008-05-22 (6857 ヒット数)
¡Quítenme aquesta puente que me mata
:
詩 2008-07-19 (6740 ヒット数)
頁: 1 |
|
|
|
|
|
プロファイル Félix Lope de Vega y Carpio
Félix Lope de Vega y Carpio (n. 25 noiembrie 1562, Madrid — d. 27 august 1635) a fost un scriitor spaniol, considerat unul din cei mai importanți poeți și dramaturgi ai „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Volumul mare al operelor sale îl încadrează între cei mai prolifici autori ai literaturii universale. Numit „Phoenixul ingeniului” de către unii și „Monstrul Naturii” de către Miguel de Cervantes, Lope de Vega a fost creatorul „formulei” teatrului clasic spaniol, operele sale reprezentându-se și în actualitate în cadrul festivalelor de teatru clasic. Este de asemenea unul dintre marii poeți de expresie spaniolă și continuă să influențeze tineri scriitori.
Este autorul a 3000 de sonete, 3 romane, 4 nuvele, 9 epopee, 3 poeme didactice și a sute de comedii (1800, conform lui Juan Pérez de Montalbán); a cultivat toate speciile literare, cu excepția nuvelei picarești. Atât viața, cât și opera lui Lope de Vega au fost caracterizate de o exuberanță extremă. A fost prieten cu Quevedo și Alarcón.
Lope de Vega provenea dintr-o familie modestă, originară din Valle del Carriedo, din munții cantabrici. Nu există informații sigure privind-o pe mama sa, Francisca Fernández Flórez. În schimb, se cunoaște că tatăl său, Félix de Vega, era croitor de profesie și că, după ce a trecut scurt timp prin Valladolid, s-a stabilit la Madrid în 1561, atras de posibilitățile de câștig în recent stabilita capitală a Spaniei. Cu toate acestea, Lope de Vega avea să afirme mai târziu că tatăl său a ajuns la Madrid în căutarea unei femei de care era îndrăgostit, întâlnind-o însă pe cea care avea să fie mama scriitorului, nou-născutul fiind rodul reconcilierii între cei doi și datorându-și existența sentimentului de gelozie.
Lope de Vega a fost un copil foarte precoce; citea în latină și castiliană pe când avea doar cinci ani, iar la doisprezece începuse să compună deja comedii; se consideră că prima sa comedie se numea „El verdadero amante” („Amantul adevărat”). Grație talentului său, a fost dus la școala din Madrid condusă de poetul și muzicianul Vicente Espinel, pe care poetul îl va cita cu venerație în scrierile sale. Și-a continuat educația în cadrul Companiei lui Iisus, care va deveni „Colegiu Imperial” în 1574.
După aceea a urmat timp de patru ani (1577-1581) cursurile universității Alcalá de Henares, fără să obțină însă vreo diplomă. Se consideră că viața sa dezordonată și pasiunea pentru femei îl făceau inapt pentru cariera de preot și protectorii săi au renunțat la a-i mai finanța studiile. Lope nu a reușit să obțină titlul de bacalaureat și, pentru a-și câștiga existența, s-a angajat ca secretar a unor personalități, scriind și comedii și alte piese de teatru la comandă. În 1583 s-a înrolat în marină și a luptat în bătălia de la Isla Terceira, sub comanda viitorului său prieten don Álvaro de Bazán, marchiz al Sfintei Cruci de Mudela. Va dedica una dintre comediile sale fiului marchizului.
În ultimii ani de viață Lope de Vega s-a îndrăgostit de Marta de Nevares, fapt ce se poate considera „sacrilegiu”, având în vedere că el era preot; ea era o femeie foarte frumoasă, cu ochii verzi, după cum a declarat Lope în poemele pe care le-a compus și în care ea apare sub numele „Amarilis” sau „Marcia Leonarda”. În această perioadă Lope a cultivat în special poezia comică și filozofică, dedublându-se în poetul heteronim „Tomé de Burguillos” și meditând senin asupra bătrâneții, precum și asupra tinereții sale nebunești, în poezii de tip „romances”.
Ultimii ani ai lui Lope de Vega au fost de fapt nefericiți, în ciuda onorurilor primite din parte regelui și a Papei. A suferit pentru orbirea Martei din anul 1626 și pentru moartea sa din 1628. Lope Félix, fiul său și a Micaelei de Luján, care avea talent pentru poezie, s-a înecat în timp ce pescuia perle, în 1634. Fiica sa iubită, Antonia Clara, a fost sechestrată de un nobil. Feliciana, pe atunci singura sa fiică legitimă, a avut doi copii : o fată, care s-a călugărit, și un băiat, Luis Antonio de Usategui y Vega, care a devenit căpitan și a murit la Milano în slujba regelui. Doar o fiică neligitimă, călugărița Marcela, avea să moară după tatăl său.
Lope de Vega a murit pe 27 august 1635. Moartea sa a fost regretată atunci de mulți spanioli. 200 de autori i-au dedicat elogii, publicate în Madrid și Veneția. Operele sale se bucurau de o reputație extraordinară încă din timpul vieții sale. „E scrisă de Lope” era o formulă utilizată frecvent pentru a indica excelența unei scrieri, deși asta nu a ajutat mereu în atribuirea și publicarea posterioară a comediilor sale. Miguel de Cervantes, în ciuda antipatiei pentru Lope din motive personale, avea să-l numească „El monstruo de la Naturaleza” („Monstrul Naturii”), datorită fecundității sale literare.
Lope de Voga n-a îndrăznit niciodată să publice un volum de poezii. Pe de altă parte, n-a vrut să-și vadă poeziile rămase nepublicate. Soluția găsită a fost una obișnuită pentru epoca sa : le-a introdus în nuvelele sale. „Arcadia”, scriere inspirată de opera omonimă a lui Jacopo Sannazaro, a fost publicată la Madrid în 1598 și s-a bucurat de un succes considerabil. A fost opera cea mai des reeditată din secolul XVII, de douăzeci de ori între 1598 și 1675. Osuna a afirmat că nuvela conține aproape 6000 de versuri, mai multe decât rândurile în proză. În zilele noastre unui cititor îi vine greu să înțeleagă că o nuvelă, oricât de poetică ar fi, ar putea conține în jur de 160 de poeme. Este greu de crezut că o asemenea bogăție de versuri ar putea constitui doar un decor pentru proză. Mai degrabă firul epic este o scuză pentru prezentarea în fața publicului a unor creații lirice scrise cu anterioritate, la care au fost probabil adăugate multe creații lirice scrise „ad-hoc”.
Lope de Vega este, alături de Luis de Góngora, liderul unei generații foarte precoce de poeți, care a început să se afirme în decada 1580-1590. Acești poeți încep să fie cunoscuți și apreciați încă de la vârsta de optsprezece sau douăzeci de ani, deși la început este clar că nu intenționau să-i impresioneze pe editori, deoarece nici măcar nu își semnau operele, ceea ce a pus mai apoi piedici serioase criticilor literari în încercarea lor de a organiza corect operele.
|
推薦された作品
