Din filele vremii uitate-n ierbar,
Din vorbe străine și sure,
Vei ști să rechemi lumini de cleștar,
Vuiri și umbriri de pădure.

Din graiul pierdut peste veacuri pustii,
Primindu-le-n suflet parfumul,
Pe drepte cântare le vei cumpăni
Când eu voi fi una cu fumul.

Și poate atuncea din nou voi trăi
În tremur de versuri nălucă...
Și glasu-ți s-o frânge, fără să știi
Ce sete cumplit îl usucă.