Tainele iară sunt desfăcute.
De-aș fi rămas!
Seară de seară ape cu plute
Fără popas.

Întru ispită, întru virtute,
Sufletul prinț e.
Nepricepute încă și mute,
Ouă, semințe.

Ele se-agită, fără să fie,
Ca într-un clește.
Milă plătită cu poezie
Și deznădejde.

Nu pot pricepe cine le cheamă,
Și pentru cine.
Sterpe coline, ură și teamă,
Chin și rușine.

Dar fac vîrtejul recunoștinței
Către vreo stea.
Taină – prilejul sterpei semințe
De-a se-ngropa.

Din volumul “Ape cu plute”, 1975