agonia
japanese

v3
 

Agonia.net | ポリシー | Mission お問い合わせ | 会員登録
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

記事 コミュニティ コンテスト 随筆、エッセイ マルチメディア 個人の世界 新聞 短編 _QUOTE 脚本 スペシャル

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
同じ作家の作品


この作品の翻訳
0

 会員のコメント


print e-mail
表示: 5182 .



Povestiri amare
短編 [ ]
Ioan Mantuitorul, Piticul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
から [Pär_Lagekvist ]

2004-10-08  | [この作品をこのようにご覧ください romana]    |  次の方が提供されました Marin Constantin Daniel



Ioan Mantuitorul

Eu, eu nu râd niciodată. Pentru mine totul este serios. Când privesc mulțimea aceea de oameni și când mă gândesc că în fiecare dintre ei este un suflet care trebuie mântuit ca să nu piară, că trebuie să creadă ca să nu cadă în deznădejde, atunci mă simt cuprins de ceva solemn și serios.

*
Numai eu sunt fericit. Pentru că în mine arde focul credinței, care nu se stinge niciodată, care va arde mereu, până ce mă va consuma. Eu n-am nici o frământare și nici o neliniște, eu nu sunt ca ei. Nici n-aș putea fi.

*
Dar ce sunt eu dacă steaua nu mai strălucește deasupra capului meu, dacă nu mă mai calăuzește lumina cerească? Acum nu mai sunt nimic, doar un calic, ca toți ceilalți.

*
Piticul

Totuși, oamenii se sperie mai ales de ei insiși. Ei cred că eu, piticul, îi înspăimânt; în realitate însă, îi sperie piticul dinăutrul lor, ființa aceea asemănătoare omului, cu chipul ei de maimuță; ea își înalță capul din adâncul sufletelor lor. Se sperie pentru că nu știu că au o altă ființă în ei. Se îngrozesc mai presus de orice când, din adâncul lor, iese la suprafață ceva din mocirla sufletului lor, ceva pe care ei nu-l mai simt și care nu mai are nimic a face cu viața lor reală. Când nimic nu iese la suprafață, nu se sperie, nu se simt îngrijorați de nimic. Umblă, înalți și impasibili, cu fața lor netedă care nu exprimă nimic. Dar întotdeauna e cineva înlăuntrul lor, cineva de care ei habar n-au; trăiesc în același timp, fără să știe, mai multe feluri de vieți. Ce ciudat de ascunși și de incoerenți sunt! Și sunt diformi, deși diformitățile lor nu se văd.


*
Oamenii sunt niște ființe prea slabe și prea exaltate ca să-și poată făuri singure destinul.

*
Oamenilor le place să se oglindească în oglinzi strâmbe.

.  |








 
shim 文学・詩・文化の会。記事・エッセイ・短編・古典風の詩を書いたり、鑑賞したり、コンテストに参加したりしてみてください。 shim
shim
poezii  検索  Agonia.Net  

許可なくこのサイトの作品を複写することは禁じられています
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | 出版および個人情報に関するポリシー

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!