頁: 3 : 2 : 1
Anacreontică
:
 詩 2005-10-15 (7197 ヒット数)
Angelina
:
詩 2005-10-15 (6061 ヒット数)
Armingenii
:
詩 2005-10-15 (5838 ヒット数)
Atque nos!
:
詩 2005-10-15 (7727 ヒット数)
Baladă
:
詩 2009-01-21 (10432 ヒット数)
Balada albaneză
:
詩 2008-11-03 (7673 ヒット数)
Biserica ruinată
:
詩 2005-10-15 (8939 ヒット数)
Blăstăm de mamă
:
詩 2005-10-15 (10788 ヒット数)
Blestemul trădării
:
詩 2005-10-15 (6134 ヒット数)
Brâul Cosânzenii
:
詩 2005-05-21 (5494 ヒット数)
Cântă pilotul
:
詩 2005-10-15 (6067 ヒット数)
Cântec
: poezii pentru copii
詩 2005-06-17 (91226 ヒット数)
Cântec
:
詩 2005-10-15 (6654 ヒット数)
Cântec
:
詩 2005-10-15 (7754 ヒット数)
Cântec (XXXI)
:
詩 2005-06-18 (16184 ヒット数)
Cântec ostășesc
:
詩 2005-10-15 (6398 ヒット数)
Cântecul cel vechi al Oltului
:
詩 2005-10-15 (6054 ヒット数)
Cântecul Redutei
: din volumul „Cântece de vitejie”
詩 2005-08-03 (11847 ヒット数)
Ceas-rău
:
詩 2005-11-11 (6361 ヒット数)
Cetatea Neamțului
:
詩 2005-09-06 (33659 ヒット数)
Chindia
:
詩 2008-02-06 (5157 ヒット数)
Colindatorii
:
詩 2002-12-28 (109253 ヒット数)
Cornul
: Baladă germană
詩 2005-11-11 (6152 ヒット数)
Crăiasa zânelor
:
詩 2005-04-28 (6562 ヒット数)
De profundis
:
詩 2005-11-11 (6195 ヒット数)
Decebal cătră popor
:
詩 2006-03-22 (9331 ヒット数)
Doina
:
詩 2005-11-11 (20913 ヒット数)
Draga mamei
:
詩 2005-11-11 (7307 ヒット数)
Dragoste învrăjbită
:
詩 2005-11-11 (9291 ヒット数)
Dragostea păcurărească
:
詩 2005-11-11 (5968 ヒット数)
Dunărea și Oltul
:
詩 2005-11-11 (9172 ヒット数)
Dușmancele
:
詩 2002-08-11 (39377 ヒット数)
El Zorab
:
詩 2004-01-07 (131565 ヒット数)
Ex ossibus ultor!
:
詩 2006-03-22 (8257 ヒット数)
Fatma
:
詩 2002-06-15 (7679 ヒット数)
Filozofii și Plugarii
: (după o poveste poporală)
詩 2005-08-06 (6256 ヒット数)
Fragment epic
:
詩 2005-11-11 (5883 ヒット数)
Fulger
:
詩 2005-11-11 (6942 ヒット数)
Golia ticălosul
:
詩 2005-11-11 (5722 ヒット数)
Iarna pe ulita
: 1896 - Fire de tort
詩 2003-11-26 (48276 ヒット数)
Ideal
:
詩 2005-11-11 (10790 ヒット数)
Iedera
:
詩 2008-02-06 (8469 ヒット数)
Imnul studenților
:
詩 2006-04-05 (5898 ヒット数)
În miezul verii
:
詩 2005-05-03 (22350 ヒット数)
Inima mamei
:
詩 2002-10-21 (17202 ヒット数)
Ispita
:
詩 2005-04-28 (8363 ヒット数)
La oglindă
:
詩 2002-08-11 (18672 ヒット数)
Lordul John
:
詩 2005-07-15 (34510 ヒット数)
Lupta vietii
:
詩 2002-09-23 (10175 ヒット数)
Mama
:
詩 2002-08-11 (11722 ヒット数)
頁: 3 : 2 : 1 |
|
|
|
|
|
プロファイル George Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani.
Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuții, învățând germana cu unchiul său Ion Ionașcu, directorul școlii. În clasa a IV-a (1875), se află la Școala Normală din Năsăud, pe care o absolvă pe data de 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coșbuc se înscrie în clasa I a Gimnaziului Fundațional din Năsăud; de atunci datează și primele contacte cu operele scriitorilor români și cu literatura universală: Lenau, Heine, Chamisso, Bürger și alții. La liceul din Năsăud erau profesori cu o pregătire serioasă, se punea accent pe studiul limbilor și al literaturilor clasice, încât Coșbuc și-a format aici o temeinică bază pentru cultura sa. Începe să scrie versuri și activează în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului, din clasa a V-a (1880 - 1881) ca membru extraordinar. În clasa a VII-a, Coșbuc este ales vicepreședinte al societății, iar la 2 octombrie 1883 devine președinte. Publică în paginile revistei Muza someșeană (1882 - 1883) primele poezii, citește la ședințele societății traduceri din Rückert, Petõfi și o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenușă. Contactul cu literatura clasică, mai cu seamă latină, cu principalele opere ale literaturii europene, dragostea față de folclorul românesc și față de cărțile vechi îi marchează, din această perioadă, destinul creator. În mai 1884 își susține examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității maghiare din Cluj, care avea pe atunci și o catedră de limbă română. A continuat studiile clasice, frecventând cursurile de istoria grecilor vechi, traducere și interpretare de scrieri alese din Cicero, teoria și istoria retoricii la greci și romani, sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societății Iulia a studenților români; își începe colaborarea la Tribuna din Sibiu (decembrie 1884).
În noiembrie 1886, bolnav și confruntat cu diverse dificultăți materiale, nu mai figurează printre studenții clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuă colaborarea la Tribuna, publicând Atque nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste păcurărească. Ioan Slavici, directorul Tribunei, îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacția revistei și pentru a stabili cu el o eventuală colaborare. Publică la revista din Gherla Cărțile săteanului român, continuă să tipărească în Tribuna povești și basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic și Lioara), corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacția ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formația sa.
În aprecierile criticilor literari, Coșbuc este văzut ca un mare talent, mai presus de toți, care a reușit să depășească dulcegăria somptuoasă a lui Vasile Alecsandri și filozofia sufletească sfâșiată a lui Eminescu. Vorbind despre „cântarea” lui Coșbuc, Octavian Goga apreciază că ea „se desfășoară în imnul vast al naturii”. Totodată, natura creată de Coșbuc este o natură umanizată, robustă, fremătătoare, în necontenită germinație; asupra ei își exercită activitatea specifică țăranului (Dumitru Micu). Creațiile coșbuciene primesc un caracter de veridicitate puternic în ochii criticii, prin faptul că scriitorul cunoaște „toată viața țărănească, de la bucuriile și veselia nunții, până la durerea morții, toate năcazurile țărănești (...) nu din cărți, ci trăite de el” (Constantin Dobrogeanu-Gherea).
|
推薦された作品
