_PAGES_LINKS
Cum raza serii
: 詩 2004-09-11 (8484 -1 ヒット数)
Curg târziu
: 詩 2008-12-29 (6960 -1 ヒット数)
Desen de iarnă
: 詩 2006-09-16 (9949 -1 ヒット数)
Diamantul de întuneric
: ("Tematica Umbrei", Cartea Românească, 1982) 詩 2010-05-31 (8519 -1 ヒット数)
Enigma orhideei
: 詩 2009-03-19 (6829 -1 ヒット数)
Fântânile Serbiei
: 詩 2003-01-13 (9144 -1 ヒット数)
Fantezie
: din Fluviile visează oceanul (1961) 詩 2010-11-20 (6712 -1 ヒット数)
Geneză
: 詩 2003-01-23 (12718 -1 ヒット数)
Mamei
: 詩 2003-01-21 (12112 -1 ヒット数)
Mansarda unei veri
: din Delte (1969) 詩 2010-12-04 (6634 -1 ヒット数)
Neadormitele mări
: 詩 2009-01-28 (7210 -1 ヒット数)
Niciodată uitarea
: 詩 2005-06-21 (9708 -1 ヒット数)
Ninsori depărtate
: 詩 2005-08-21 (8715 -1 ヒット数)
Numai pagina albă
: 詩 2009-01-25 (7118 -1 ヒット数)
Poemul de Nord
: din Iluminările mării (1967) 詩 2010-06-15 (7038 -1 ヒット数)
Stea
: 詩 2005-05-09 (8912 -1 ヒット数)
Visând cu zăpada
: 詩 2005-05-09 (8721 -1 ヒット数)
_PAGES_LINKS |
|

|
|
|
|
プロファイル Anghel Dumbrăveanu
Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt) este un poet, prozator și traducător român, aparținând generației resurecționale (1965 - 1970) și a revoluției paradoxismului bine temperat.
După absolvirea Școlii Pedagogice (1949–1953), urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1962–1968). Între anii 1953 și 1990 funcționează ca redactor, apoi ca secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, devenită Orizont. În prezent este redactor-șef al revistei Rostirea românească. Este căsătorit cu profesoara și poeta Alina Dumbrăveanu. Cei doi au împreună o fiică – profesoara, poeta și traducătoarea Violeta Dumbrăveanu. A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele:
Fluviile visează oceanul (București, 1961),
Pământul și fructele (1964),
Iluminările mării (1967),
Oase de corăbii (1968),
Fața străină a nopții (1971),
Singurătatea amiezii (Timișoara, 1973),
Diligența de seară (1978),
Tematica umbrei (1982),
Curtea retorilor (București, 1989),
Predica focului (Cluj-Napoca, 1993),
Diamantul de întuneric (1997),
O ireală bucurie de-a aștepta (1999),
Begoniile de la mansardă (Timișoara, 2002).
Opera sa a fost încununată cu numeroase premii:
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973),
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1982),
Marele Premiu al Festivalului Internațional „Nichita Stănescu“ (1986),
Premiul Internațional de Poezie „Rozeta de la Bela Voda“ la Krușevăț-Iugoslavia (1998). Etc.
|