Emil Cioran[Emil_Cioran]

住所: Rășinari, Sibiu
母国語


プロファイル Emil Cioran

個人的ホームページ Emil Cioran


 この作家のリンク : 

最近投稿された作品

最近投稿された作品

コメント:

図書館の中の作品:

頁: 1

Aforisme :
短編 2004-10-19 (20972 ヒット数)

Aforisme(II) :
短編 2009-08-19 (10854 ヒット数)

Aforisme(III) :
短編 2009-08-19 (9394 ヒット数)

Aforisme(IV) :
短編 2009-08-24 (9664 ヒット数)

Aforisme(V) :
短編 2009-08-24 (10079 ヒット数)

Aforisme(VI) :
短編 2009-08-31 (10489 ヒット数)

Căderea în timp : fragmente
短編 2004-10-09 (15286 ヒット数)

Cartea amăgirilor : fragment
短編 2002-12-04 (12795 ヒット数)

Cartea amăgirilor : Jurământ vieții
短編 2003-11-19 (16726 ヒット数)

Des larmes et des saints, extraits :
短編 2010-06-04 (10644 ヒット数)

Despre muncă : din cartea "Pe culmile disperării"
短編 2014-11-06 (6848 ヒット数)

Despre neajunsul de a te fi născut : Fragment
短編 2009-10-10 (9999 ヒット数)

Du saint au cynique :
短編 2010-06-03 (9095 ヒット数)

D’amour amer… :
短編 2010-06-03 (10226 ヒット数)

Emil Cioran, über Arbeit. : Aus dem Buch "Auf den Gipfeln der Verzweiflung"
短編 2014-11-05 (6985 ヒット数)

foloasele exilului : fragment
短編 2004-09-27 (10074 ヒット数)

Lacrimi și sfinți : fragmente
短編 2005-07-16 (13215 ヒット数)

Le bonheur… :
短編 2011-05-16 (7428 ヒット数)

L’élan vers le pire, 20 aphorismes :
短編 2010-06-05 (9362 ヒット数)

Mărturisiri și anateme : La liziera existenței (fragmente)
短編 2005-05-19 (9744 ヒット数)

Murmures à la solitude :
短編 2010-06-05 (7474 ヒット数)

Pe culmile disperării (1) :
短編 2003-06-28 (8989 ヒット数)

Pe culmile disperării (2) :
短編 2003-06-28 (12001 ヒット数)

Pe culmile disperării (3) :
短編 2003-06-28 (8199 ヒット数)

Pe culmile disperării (4) :
短編 2003-06-28 (8283 ヒット数)

Profilul interior al Căpitanului : "Glasul Strămoșesc", Sibiu - 1940
短編 2005-02-12 (7832 ヒット数)

rugă inutilă 1 :
短編 2004-03-14 (8362 ヒット数)

rugă inutilă 2 :
短編 2004-03-19 (8203 ヒット数)

rugă inutilă 3 :
短編 2004-04-18 (9524 ヒット数)

Rugăciune în vânt : "Cartea amăgirilor" - fragment
短編 2004-02-18 (10605 ヒット数)

Spovedania lucrurilor : Fragment din "Cartea amagirilor"
短編 2004-02-17 (9570 ヒット数)

Vanité de la compassion :
短編 2010-06-04 (7497 ヒット数)

プロファイル Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.

Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.

Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".

Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.

Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.

După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.