頁: 2 : 1
Cahul
:
 詩 2005-10-19 (6212 ヒット数)
Călugărenii
:
詩 2005-10-19 (5271 ヒット数)
Cântec
:
詩 2005-10-19 (5584 ヒット数)
Cântec
:
詩 2005-10-19 (5304 ヒット数)
Cântec național
:
詩 2005-12-02 (5388 ヒット数)
Cântece și sărutări
:
詩 2005-12-02 (5156 ヒット数)
Căpitanul de vânători
:
詩 2006-08-26 (4957 ヒット数)
Căprița de aur
:
詩 2006-08-26 (4861 ヒット数)
Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare
:
詩 2005-12-02 (14449 ヒット数)
Cetatea Albă
: (Akerman)
詩 2005-12-02 (5793 ヒット数)
Codrul Cosminului
:
詩 2005-12-02 (8543 ヒット数)
Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
:
詩 2005-04-05 (5110 ヒット数)
Consiliul secret
:
詩 2005-12-02 (5010 ヒット数)
Copilașii
:
詩 2005-12-02 (5056 ヒット数)
Copilul din casă
:
詩 2005-12-02 (6104 ヒット数)
Cornul lui Sas
:
詩 2005-12-02 (5302 ヒット数)
Cupa lui Ștefan
: legendă istorică
詩 2004-03-02 (7822 ヒット数)
Deșertul
:
詩 2006-08-26 (5042 ヒット数)
Domnul Mavrogheni
: legendă istorică
詩 2004-03-02 (6161 ヒット数)
Dromichete
:
詩 2006-04-19 (5446 ヒット数)
Dumbrava Roșie
:
詩 2010-01-17 (9169 ヒット数)
Elegie la o tânără fată
:
詩 2006-04-19 (5857 ヒット数)
Fata de la Cozia
: legendă istorică
詩 2004-03-02 (8639 ヒット数)
Fata popii
:
詩 2005-03-04 (8010 ヒット数)
Fluturașul
:
詩 2010-03-05 (9767 ヒット数)
Întoarcerea lui Mihai
:
詩 2005-04-09 (5430 ヒット数)
Invocație
:
詩 2009-07-12 (3846 ヒット数)
La o viorică
:
詩 2010-01-23 (6179 ヒット数)
La România
:
詩 2009-11-25 (4658 ヒット数)
Lui Alecsandri
: 07.08.2004
詩 2004-08-07 (5127 ヒット数)
Mărioara
: legendă istorică
詩 2004-03-02 (6881 ヒット数)
Mihai pădurarul
:
詩 2009-01-27 (4753 ヒット数)
Mihai și călăul
:
詩 2009-07-14 (7468 ヒット数)
Mihnea și baba
:
詩 2005-04-05 (9430 ヒット数)
Mircea cel mare și solii
:
詩 2009-01-27 (7704 ヒット数)
Mircea la bătaie
:
詩 2009-01-27 (4682 ヒット数)
Mireasa mormântului
:
詩 2004-03-02 (6311 ヒット数)
Moartea lui Mihai Viteazul
:
詩 2003-10-30 (11135 ヒット数)
Monastirea Putna
:
詩 2005-07-19 (5679 ヒット数)
Muma lui Ștefan cel Mare
:
詩 2005-09-06 (196709 ヒット数)
Muma tânără
:
詩 2009-11-25 (4645 ヒット数)
Năvala lui Þepeș
:
詩 2009-01-27 (4802 ヒット数)
O fată tânără pe patul morții
:
詩 2005-04-05 (9567 ヒット数)
Se scaldă
:
詩 2005-12-08 (4645 ヒット数)
Singuratatea
:
詩 2005-06-21 (6723 ヒット数)
Ștefan la moarte
:
詩 2009-01-27 (4731 ヒット数)
Un ostaș român închis peste Dunăre
:
詩 2009-01-27 (4321 ヒット数)
Visul lui Ștefan cel Mare
:
詩 2009-01-27 (11888 ヒット数)
Ziua bună la țară
:
詩 2009-11-25 (4033 ヒット数)
頁: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
プロファイル Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.
Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe".
La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.
În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...
Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.
Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni.
Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.
|
推薦された作品
