頁: 1
Adică, unde-ajunge omul?...
:
 詩 2005-12-22 (7655 ヒット数)
Cand nu iubeste, inima-i un sloi
:
詩 2005-05-23 (8390 ヒット数)
Cântecul câinilor
:
詩 2005-12-22 (9363 ヒット数)
Copac m-oi face
:
詩 2009-03-01 (11901 ヒット数)
Cui pe cui
:
詩 2005-11-27 (7148 ヒット数)
Cum de rămân nespânzurați
:
詩 2003-05-11 (9373 ヒット数)
De ești bărbat, bărbat să fii
:
詩 2009-03-01 (5872 ヒット数)
Durerea e un ocean
:
詩 2005-11-27 (8811 ヒット数)
Gând risipit în vânt
:
詩 2005-12-22 (6878 ヒット数)
Împotriva regilor
:
詩 2003-05-11 (8474 ヒット数)
Mă chinuie amar un gând...
:
詩 2003-05-11 (9875 ヒット数)
Mâniei
:
詩 2010-04-29 (5673 ヒット数)
Nobilul
:
詩 2005-12-22 (7265 ヒット数)
Nu piere sufletul ...
:
詩 2005-05-04 (7188 ヒット数)
Poezia
:
詩 2003-05-09 (10343 ヒット数)
Versurile mele
:
詩 2008-06-26 (5475 ヒット数)
頁: 1 |
|
|
|
|
|
プロファイル Petõfi Sándor
Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.
S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.
Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.
În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petõfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petõfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.
Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petõfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
|
推薦された作品
