André Breton[Andre_Breton]

住所: Paris
母国語


プロファイル André Breton

個人的ホームページ André Breton


 この作家のリンク : 

最近投稿された作品

最近投稿された作品

コメント:

図書館の中の作品:

頁: 1

Au regard des divinités : de Clair de terre (1923)
詩 2010-01-19 (12136 ヒット数)

Cameră falsă : din Clair de terre (1923)
詩 2010-01-21 (8210 ヒット数)

Clé de Sol : de Mont de piété (1919)
詩 2010-04-24 (10424 ヒット数)

Coqs de bruyère :
詩 2010-02-11 (7220 ヒット数)

Écoute au coquillage : de Lettres à Aube: 1938-1966
詩 2010-01-05 (12464 ヒット数)

Façon : de Mont de piété (1919)
詩 2010-04-24 (7769 ヒット数)

Facteur cheval : de Clair de terre (1923)
詩 2010-01-19 (6250 ヒット数)

Forêt Noire :
詩 2010-02-11 (13194 ヒット数)

Hôtel des étincelles : de Le revolver à cheveux blancs (1932)
詩 2010-01-05 (7655 ヒット数)

Iarba roșie : din revista Littérature (seria nouă, nr. 11-12/1923)
詩 2010-01-01 (8273 ヒット数)

Il n'y a pas a sortir de la : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
詩 2010-01-01 (7716 ヒット数)

Ils vont tes membres déployant... :
詩 2010-05-11 (5566 ヒット数)

Intérieur :
詩 2010-02-25 (6666 ヒット数)

Le buvard de cendre : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
詩 2010-01-01 (6377 ヒット数)

Le Soleil en laisse : de Clair de terre (1923)
詩 2010-01-05 (14509 ヒット数)

Les écrits s'en vont... : de Clair de terre (1923)
詩 2010-01-05 (8880 ヒット数)

L'herbage rouge : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
詩 2010-01-01 (6454 ヒット数)

Non-lieu :
詩 2010-05-11 (9205 ヒット数)

Ochi de purpură :
詩 2009-05-31 (7920 ヒット数)

Pièce fausse : de Clair de terre (1923)
詩 2010-01-01 (15718 ヒット数)

Pleine marge : de Poèmes (1948)
詩 2010-01-05 (7144 ヒット数)

Premiers transparents :
詩 2010-02-11 (5800 ヒット数)

Rano Raraku :
詩 2010-02-11 (6668 ヒット数)

Tiki :
詩 2009-08-16 (8101 ヒット数)

Toujours pour la première fois : de L’air de l’eau (1934)
詩 2010-01-05 (15930 ヒット数)

Tournesol : de Clair de terre (1923)
詩 2010-01-01 (12464 ヒット数)

Union libre :
詩 2009-02-26 (9536 ヒット数)

プロファイル André Breton

André Breton (n. 19 februarie 1896 - d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton contin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării.

André Breton s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Și-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice începând să scrie de mic poeme – l-a cunoscut pe poetul Paul Valéry. A studiat medicina și mai târziu psihiatria datorită căreia, în 1921, l-a cunoscut pe Sigmund Freud. În timpul primului război l-a cunoscut pe Jacques Vaché, un dadaist înfocat.

În 1916 el s-a alăturat curentului cultural dadaist, dar după un timp a formulat o serie de obiecții la adresa asupra dadaismului, declarând: „ Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copii în păduri. Lasă-ți substanța pentru umbră. Lasă-ți viața ușoară, lasă-ți ceea ce aveai pentru viitor. Haide, la drum.”. Atunci s-a întors la suprarealism și a colaborat cu Louis Aragon și Philippe Soupault la revizuirea operei Littérature. Foarte importante pentru el au fost întâlnirile din timpul războiului cu Guillaume Apollinaire. Manifestele sale suprarealiste au fost publicate în 1924. Influențat de teoriile psihologice, Breton definea Suprarealismul ca fiind „autonomism psihic pur, prin care o încercare este făcută să exprime, fie oral, în scris sau într-o altă manieră, adevărata funcționare a gândului. Comanda gândului, în absența totală a controlului gândului, excludând orice preocupare morală sau excentrică.” În Al Doilea Manifest, Breton afirmă că suprarealismul luptă să obțină „avantaj mintal, din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, înțelesul și neînțelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu.” Breton și colegii lui credeau că izvoarele libertății personale și liberării sociale stau în inconștient. Au găsit exemple în tablourile pictorilor Hieronymus Bosch și James Ensor, în scrierile lui Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Alfred Jarry și chiar din conceptele revoluționare ale lui Karl Marx.

Din 1930 publică câteva colecții de poeme printre care Iubire nebună (1937), volum ce apără emoțiile iraționale ale iubiților, inspirat din mitul Cenușăresei. Proza scrisă de el a fost mai bine văzută decât poeziile sale dintre care se remarcă opera Nadja (publicată în 1928), un portret al lui Breton și al unei femei nebune. Titlu se referă la un nume de femeie, de fapt numele soției sale, și începutul cuvântului speranță în rusește.

În timpul războiului Breton a scris trei poeme epice în care a tratat tema exilului. După cel de-al doilea război mondial el a călătorit în sud-vestul și în vestul Indiei, întorcându-se în Franța în 1946. La scurt timp după întoarcerea în Franța, el devine un fel de meditator al unui grup de tineri suprarealiști.

Intre 1940 și 1950 el a scris esee și colecții de poeme printre care Arcane 17 (1945). Ultima sa lucrare poetică se numeste CONSTELLATIONS (1959).

Moare la Paris la 28 septembrie 1966.