頁: 1
Birds
: 詩 2010-10-02 (4601 ヒット数)
Exil I
: 詩 2015-11-22 (2930 ヒット数)
Cartea
: 詩 2015-11-21 (2856 ヒット数)
Chanson
: 詩 2010-10-20 (4304 ヒット数)
Cronică
: 詩 2010-10-04 (4755 ヒット数)
Exil
: 詩 2015-11-22 (3152 ヒット数)
Papagalul
: 詩 2015-11-21 (2976 ヒット数)
Vânturi 6
: 詩 2015-11-27 (2769 ヒット数)
Vânturi 1
: 詩 2015-11-27 (2777 ヒット数)
Vânturi 2
: 詩 2015-11-23 (2651 ヒット数)
Vânturi 3
: 詩 2015-11-23 (2757 ヒット数)
Vânturi 4
: 詩 2015-11-23 (2692 ヒット数)
Vânturi 5
: 詩 2015-11-22 (2677 ヒット数)
Zăpezi I
: 詩 2015-11-26 (2969 ヒット数)
Zăpezi II
: 詩 2015-11-26 (2682 ヒット数)
Zăpezi III
: 詩 2015-11-26 (2607 ヒット数)
Zăpezi IV
: 詩 2015-11-27 (2686 ヒット数)
頁: 1 |
|

|
|
|
プロファイル Saint-John Perse
Marie-René Alexis Saint-Léger Léger, ce va semna ca scriitor cu numele de Saint-John Perse, s-a născut la 31 mai 1887 în Guadelupa (Pointe-á-Pitre).
Își petrece copilǎria în mica insulǎ-proprietate a pǎrinților sǎi - Saint-Léger-les-Feuilles, în mijlocul unei exuberante naturi tropicale.
În 1899 se stabilește împreunǎ cu familia sa în Franța, unde studiază la liceul din Pau. Leagǎ o strânsa prietenie cu Francis Jammmes.
Scrie "Images à Crusoé"(Imagini pentru Crusoe) în 1904. Studiază la facultațile de drept, științe și litere din Bordeaux, interesându-se cu precădere de filozofii presocratici și de dreptul roman.
Publicǎ sub numele de Saint-Léger Léger volumul de versuri "Éloges" (Elegii, 1911). După călătorii în Spania, Germania și Anglia, se stabilește la Paris, pregătindu-se pentru cariera diplomatică (1914).
Ca secretar de ambasadă la Peking, călătorește prin China, Coreea, Japonia, Mongolia. În aceeași perioadă compune "Anabase" (1916-1920), volum de poeme pe care îl va publica in 1924. Expert politic la Conferința Internaționala de la Washington din 1921, director în Cabinetul Diplomatic a lui Aristide Briand în 1925, director politic în Ministerul Afacerilor Externe în 1929, ambasador, secretar general al afacerilor externe, în 1933, decorat cu Legiunea de Onoare, este îndepărtat din funcțiile sale în 1940 în timpul guvernului de la Vichy, în urma neacceptării postului de ambasador la Washington.
Pleacă la New York, stabilindu-se apoi, în calitate de consilier la Library of Congress, la Washington. Guvernul de la Vichy îi retrage cetățenia franceză, precum și decorația, confiscându-i toate bunurile. După Eliberare este reintegrat în toate drepturile, dar scriitorul va continua să locuiască la Washington, de unde va reveni în Franța în fiecare an la proprietatea sa din Hyères. În 1959 i se decernează Marele Premiu Național pentru Literatură, iar în 1960 Premiul Nobel.
Moare la 20 septembrie 1975, la Giens. Poezia sa reintegrează experiența suprarealistă, fiind totodată o construcție riguros calculată și îl situează printre cei mai importanți poeți francezi ai secolului al XX-lea și, fără îndoiala, printre cei mai traduși (în ciuda dificultăților ridicate de vocabularul extraordinar de bogat al acestei poezii clasice și baroce totodată).
• Éloges (Elegii), (1911)
• Amitié du Prince (Prietenia Prințului), (1924)
• Anabase, (1924)
• Exil, (1942)
• Pluies (Ploi), (1943)
• Neiges (Zăpezi), (1944)
• Vents (Vânturi), (1946)
• Amers (Repere pe mare), (1957)
• Chronique (Cronică), (1960)
• L'Ordre des oiseaux (Ordinul păsărilor), (1962)
• Pour Dante (Pentru Dante), (1965)
|